Rabdarea

Rabdarea este ceva ce admiri la soferul din spatele tau si dispretuiesti la cel din fata ta.

Daruire...

Ba eu am sa ma-ndragostesc de tine
    Si am sa cred tot ce imi spui,
    Si-n fiecare zi pe lume
    "Sa fi a mea" as vrea sa-mi spui!

Caci te iubesc cu toata firea
    Si-n toata firea mea tu esti.
    Si tot ce vreau mai mult pe lume
    E sa te simt cum ma iubesti.

Eu nu sunt vant si nici lumina
    Eu nu ma duc si nu ma sting
    Eu langa tine ma simt bine si...
    Langa tine sunt ce sunt.

Asa ca rog lasa-m-aproape
    Si lasa-ma-n dragostea mea
    Caci nu respir atat de bine
    Decat cand simt ca sunt a ta!

Numai tu...

incheietura mainii tale stangi
miroase a flori de tei
si a bunatate

m-as darui pana la
ultima suflare
incheieturilor tale calde
si visatoare

nu veni
nu pleca

lasa-ma sa te gasesc
mereu
si mereu
ca sa te pot gusta
cu dor si dorinta
ca prima oara

nu-ti fie teama:
n-am sa ma pierd
n-am sa te pierd
te voi gasi mereu

stii, numai tu mirosi
a flori de tei
si a bunatate

Eu sunt fericirea mea

Eu sunt
o fiinţă-ntreagă,
jumătatea nimănui!
Viața mea
îmi este dragă,
nu dau seamă orişicui!
Soarele întreg
e-al meu,
mă-ncălzeşte-ntotdeuna
şi cu raza-i jucăuşă,
noaptea-mi luminează,
luna!
Cerul,
visul şi pământul,
nu-mi mai fură din păreri,
nu-mi mai întoarce,
cuvântul,
jumătatea de mai ieri!
Îmi iubesc singurătatea,
încărcată de frumos
şi ridic, din ea,
cetatea unui suflet maiestuos

 

Foc şi Gheaţă

Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări,
Alţii spun că în gheaţă.
Din ce-am gustat eu din dorinţă ,
Îi cred pe cei ce spun de flăcări.
Dar dacă ar fi să pier de două ori,
Cred că am învăţat destule despre ură
Ca să spun că pentru distrugere
E la fel de bună şi gheaţa
Şi ar fi suficientă.

Opt rânduri

EU

Gândule, scrisoare scrisă de o mână nevezută,
Câte pagini păstrezi astăzi din iubirea mea trecută,
Câte rânduri coprind încă focul tinereții mele,
Câte vorbe de iubire mai sunt scrise printre ele?

GÂNDUL

Tu ai plâns și-a tale lacrămi au căzut pe-a mele foi
Ștergând slovele iubirii, slove scrise de-amândoi...;
Astăzi n-au rămas din toate decât rândurile-n care
Ați scris poate fără voe vorba searbădă: uitare.

Sarutul buzelor tale

te-am cautat in amintiri de demult,
printre vise pierdute si lacrimi si fum,
si ti-am gasit amintirea curata ca ploaia
uitatelor luni de mai.

a nins cu petale de salcami parfumati,
a nins apoi cu lacrimi de cer
ce mai tarziu au ingetat lasand lumea tacuta
in hibernarea zilelor de ieri.

au cazut stele si-atunci mi-am dorit,
ca-ntr-o demult uitata poveste,
sa inchid ochii si sa retraiesc
ce acum nu mai este.

trandafirii-au murit, strigandu-si durerea
prin parfum, plangand cu petale,
iar eu m-am trezit simtind, parc-aieve,
sarutul pierdut al buzelor tale.